Ce urmărim să înțelegem din povestea reginei Înțelepciune și a regelui Bun Simț? Cum poți avea o viață împlinită – sau primul pas în înțelegerea valorii propriei vieți.
Fiecare dintre noi e diferit, dar înțelepciunea este una singură o flacără ce încălzește omenirea de la facerea ei. Atunci când ne ating scântei din marele foc nu poate rezulta decât o conștiință amplificată care ne face să renunțăm la lucrurile și acțiunile lipsite de valoare. Astfel, bunul simț este soțul înțelepciunii din relația cărora iau naștere valorile vieții. De ce oare unii când se uită înapoi nu văd valorile ? Ce lipsește?
Noi (credem că) suntem stăpânii propriei noastre vieți. Tot ceea ce naștem și trăim (credem că) sunt alegerile noastre. Să nu ne amăgim, suntem creația educației din copilărie și a influenței societății în care trăim. Da, putem să ornăm viața cu alegeri personale care sunt într-adevăr unicate, dar ele se modifică periodic. Totul este schimbător. Sentimentele apar și dispar, zilele, clipele, evenimentele minunate sau neplăcute, toate sunt doar frânturi din sacul experienței proprii. Ce rămâne e doar amintirea peste care tronează falnic bunul simț! Bunul simț este universal prezent!
Așteaptă, nu fi împotrivă!
Chiar dacă deții multe exemple care îți poate confirma opoziția.
Ce e bunul simț? E acel fapt uman care se naște ca o trăire adânc înrădăcinată în om și care plutește lin și blând interior în bărcuța copilăriei, cei șapte ani de-acasă. Câteodată răbufnește în perioade învolburate când acțiuni mai puțin umane intră în cârdășie cu nesimțirea.
Bunul simț este nemuritor. Unii angajează maeștri constructori invidia, lăcomia, răutatea și mulți alți „experți” și transformă bărcuța în submarin și păcălesc căpitanul, bunul simț, trimițându-l să exploreze adâncuri îndepărtate din subconștient. Pentru perioade nedefinite de timp la suprafață se lăfăie și își arogă merite constructorii lucrurilor inutile.
În anumite momente vasele de suprafață eșuează pe țărmul deznădejdei și peste ape stăpânește depresia și nemulțumirea. Atunci apare timid submarinul dând naștere la valuri-valuri de regrete, care în zadar caută să spele păcatele trecutului.
Așadar bunul simț nu va dispare niciodată, doar unii, încearcă să îl țintuiască cât mai la adâncime. Uitând că istoria va ”mătura” cu ei și amintirea lor cu atât mai mult cu cât vor ține mai mult timp bunul simț la adâncime.
*****
Epilog cu înțelepciune și bun simț
Cred că înțelepciunea devine soție mulțumită atunci când soțul bunul simț este activ și îngrijește toate domeniile vieții. La rându-i, bunul simț trebuie hrănit și îmbrăcat.
Mulți confundă rușinea cu bunul simț. Ei află, continuând povestea, că rușinea este unul dintre copiii bunului simț. Dar este un „copil din flori”. Mama rușinii este lauda de sine. În schimb, de copiii înțelepciunii vei fi permanent mulțumit, de drept!
Părinții care ne nasc sau cei care ne cresc nu-i putem alege, dar povestea aceasta ne dezvăluie că putem să ne alegem oricând părinți: mama Înțelepciune și tatăl Bun simț. Este garantată însoțirea ta cu mulțumirea și orice se naște din această relație va da valoare vieții tale.
Comments