Nu de mult se rostogoleau din pădure biluțe negre sclipitoare cu gust acrișor-dulceag. Se rostogoleau în mânuțele tale și se doreau mâncate de OM.
Mai doreau să fugă de Doamna Toamnă care le încrețea fățuca mică fardată cu puf albăstrui. Au vrut cu tot dinadinsul să se păstreze pentru OM și s-au criogenat în congelatorul lui. Se și vedeau în transa vârtejului din blender ca niște adevărați derviși rotitori.
Și OMUL a acceptat acest scenariu făurindu-și o iarnă în culori indigo. Ba mai mult, i-a promis fiecărei biluțe o consoartă dulce-dulce, mierea de albine. Și ea, de când aștepta să se mărite.
Se preconizează o nuntă ca-n povești la care nașul mare este GUSTUL. O sărbătoare care va ține 6 luni poate chiar mai bine.
Ție câte boabe negre din pădure îți vor inunda gura în fiecare zi a lunilor ce vor veni? Câte fructe de pădure ai în congelator?
Dacă te îngrijorează viitorul ce faci acum?
Mai ai ultimele ore în care se mai rostogolesc ... Prinde-le!
Comments