O realitate ignorată în cele mai multe cazuri, de abordarea clasică în medicina convențională este faptul că există un medic interior în fiecare dintre noi.
Acest medic interior face toată treaba de vindecare. Problema apare atunci cănd noi nu ii dăm voie să înceapă procesul, iar daca l-a inceput, nu ii dăm voie să îl dică la bun sfârșit.
Cum facem asta? Păi, prin ceea ce gândim, simțim, spunem, prin felul in care ne hrănim și îi oferim organismului substante nutritive sau chiar în oferim substanțe străine vieții, prin felul cum și când și cât ne odihnim, prin felul în care și cât ne hidratăm. Și lista poate continua, bineînțeles.
Oare un corp deja bolnav vrea și cere mai multe substsnțe chimice și care nu au legătură cu susținerea vieții, mai multe alimente denaturate și ultraprocesate? Oare vrea agitație frică, suprasolicitare și stres?
Sau vrea simplitate, calm, hrană cât mai vie( ca si tine care ești viu), iubire….
Ce vrea medicul tău interior? Tu ce crezi, îl susții sau îl sabotezi prin tot ceea ce faci, simți și gândești?
Albert Schweitzer medic misionar, teolog protestant, muzician și filozof german, una dintre cele mai complexe și impresionante personalități ale secolului XX și care în 1952 a primit Premiul Nobel pentru Pace spune cam așa:
“Fiecare pacient poartă în sine propriul său medic. Pacientul vine către noi, doctorii, neștiind acest adevăr simplu. Iar medicul obține aceste rezultate doar atunci când permite medicului din interiorul fiecărui pacient să înceapă procesul de vindecare”
Cam cum e azi? Pentru fiecare boală o pastiluță cu chimicale? Repede tăiem organe și rămânem fără acele funcții în bătaia vântului? Cam, da.
Doctorul din interior nu prea poate să își facă treaba în așa condiții. Și ne mai mirăm că nu ne vindecăm? Păi, doctorul tău interior e pus pe pauză în așa condiții.
Lăsăm medicul interior să înceapă procesul de vindecare? Eu mă străduiesc, nu sunt perfectă!
Tu îl lași, îl susții sau îi pui mai mereu bețe în roate? Gândește-te la asta!
Commenti