Nici nu-ți dai seama cât de uimitor este interiorul tău. Nutrienții participă activ la miracolul acțiunii viului din tine.
Stai un pic și gândește, imaginează-ți interioru tău o minune
Cuprinde cu mintea (dacă poți !) toate acțiunile pe care corpul tău le realizează FĂRĂ PARTICIPAREA TA CONȘTIENTĂ atunci când prinde o minge care vine către el, simplu, rapid (de fapt fulgerător) și eficient!
Ai idee cât de complex este acest proces?
Pentru început ochii observă mingea, analizând că nu-i un pantof sau ... un roi de albine . Apoi, tot ochii se reglează (se focalizează) și transmite creierului o mulțime amețitoare de date care-l ajută pe acesta să determine mărimea, traiectoria și viteza obiectului.
Nu contează ce notă ai avut la geometrie și la fizică, creierul tău știe să facă toate astea de nota 10 plus! Calculează traiectoria parabolică, masa, accelerația, forța mingii ... Și, totodată, în mod admirabil, impresionant, creierul transmite ordin de mișcare către braț, palmă, mușchii stabilizatori ai spatelui, gâtului și picioarelor, dar și nervului parasimpatic care să te calmeze după stresul inițial provocat de vederea unui proiectil venind.
Și corpul tău face toate astea singur. Dacă ai căuta să faci tot acest proces prin calcule matematice și fizice pentru velocitatea, arcul parabolei, viteza vântului și multe altele sigur a-i da greș.
Și acum să revenim la nutrienți.
Dacă te concentrezi pe nuntrienții individuali, pe conținutul lor în alimente, pe concentrațiile lor în țesuturi și mecanismele lor de acțiune biologică e ca și cum te-ai folosi de matematică și fizică ca să prinzi mingea.
Natura a evoluat altfel. Alimentația a devenit potrivită pentru corpul tău pentru că el se adaptează. El folosește mecanisme strategice adaptative pe tot parcursul proceselor de digestie, absorbție, transport, căi metabolice și excreție.
Dar atenție! Adaptarea se face în folosul întreținerii vieții și nu contează dacă o funcție, un organ, un țesut au de suferit. Să ne aducem aminte că pentru o societate e mai important întregul (societatea însăși) și nu individul (la război mor indivizii!). La fel și în cazul corpului uman (viu). Se dereglează o functie, este agresat un organ, mor celule? Nu contează, corpul să rămână viu!
Așadar „uită-te” la principiile alimentației corecte, „îndreaptă” căile tale, renunță la obișnuințele pe care știi foarte bine că sunt nocive, caută îndrumare (dacă nu știi, și crede-mă că știm foarte puține chiar dacă informația e la îndemână - e multă, diversă și deosebit de complexă!) și acționează. Vei merge pe drumul cel bun motivat fiind de țelul tău important pe care îl ai de atins la vârsta de ... 90 de ani (sic) !
Acum că ai „văzut” ce bun, ce capabil și ce uimitor este corpul tău, „fă-l alergător de cursă lungă, fericit”!
Comments